Zilele trecute m-am
tot gândit "Să-mi fac un blog sau nu ?"
Iată că am terminat
de gândit... Atât pot eu sa mă gândesc : doar câteva zile...
Ce anume m-a
determinat acest lucru, adică să fac un blog ?!
În ultima săptămână
am încercat să postez acelaşi comentariu pe două pagini web:
În cazul lui Moise Guran am postat mesajul meu de 5 ori până când a apărut
pe site.
Prima oară: 4 mai
pe la ora 13.28
A doua oară: 4 mai
la ora 13.30
Mesajul începe cu "Este
a II-a oara când postez mesajul. Sunteţi în stare să-l postaţi sau doar mimaţi
că respectaţi libertatea cuvântului?"
A treia oară: 4
Mai la ora 20.28
A patra oară: X Mai
la ora hh.mm (nu mai ştiu)
A cincea oară: 5
Mai la ora 12.06 p.m.
Mesajul începe cu "ÎNCERC SĂ POSTEZ ACEST
MESAJ PENTRU A V-A OARĂ – FĂRĂ SUCCES !! Am voie sau nu să încep să vă bănuiesc
că sunteţi agenţi de influenţă ruşi ?!"
(nu 
Pentru a posta al
doilea mesaj a trebuit să caut iar linkurile şi am încercat să-mi aduc aminte
ce anume scrisesem iniţial.
Deoarece paranoia
începuse să mă bântuie am salvat tot textul într-un fişier Word. Timpul a
dovedit că am avut dreptate: mesajul nu a fost publicat...
Nu ştiu care este
motivul pentru care abia al V-lea mesaj a fost postat !
Aştept să văd
dacă îmi va apare mesajul şi pe blogul lui Vulpescu !
Mesajul cu pricina:
Pentru cei care nu cunosc si alte elemente
ale istoriei le recomand sa urmareasca filmul:
“Portretul luptatorului la tinerete”
Acolo o sa vedeti ce au putut face
comunistii rusi prin interpusii comunisti romani.
Ma intreb: oare cei care postati articole
pro-ruse, veti avea rabdarea sa vedeti filmul pana la capat ?! Va veti schimba
parerea ?!
Daca nu aveti rabdarea necesara, faceti
totusi efortul de a citi ce a spus Ogoranu de la minutul 2:25:41
Daca nici asta nu vreti, atunci cititi
pasajele traduse in Engleza (ghinion, daca stiti doar Rusa)
Legacy
“What drove us here was the love of this
nation, free from pettiness. We learned to look at our nation, as well as
anything in the world, in terms of love. You are if you love, and you get at a
higher level if you sacrifice yourself for this love”.
“We do not admire our nation, nor seek
to understand and study it under we don’t know what principle invented by the
human mind. We love it. As it is. As a child loves his parents. And we would
not change it for any other country, even in thought, as any mother in the
world would not change her baby. In our hearts and minds, we never harbored the
dreams and thoughts of emigration to we don’t know what happy country. We want
to stay here partakers of the pains and joys of the people, of its destiny, in
the wave in which we want to melt our destiny”.
“And especially we felt God’s hand in
the black hours, when our poor human strengths would had lead us to death and
despair. Here on the mountain peaks, we felt the Lord’s words that told us that
without Him we cannot do anything. And us, through our suffering, we learned to
love Him. Because until you are not suffering, even a slap or a swearing for no
reason, until then you cannot understand the drama of Golgotha. These thoughts,
tormented in the long winter nights, buried in snow on the peaks of the
Carpathians or during the watches with the weapons in our hands, we are
dedicating to you, young people from villages and towns as a sign of our love
for you, as some who will be given, when we will not be, the chance to see and
to fulfill the great and brilliant Romanian victory”.
Ion Gavrila Ogoranu
Daca nu va schimbati parerea, sunteti
liberi sa parasiti aceasta tara in cazul in care vor veni cotropitorii. Sau
veti deveni colaborationisti, pentru ca e mai bine aici, decat sa emigrati ?!
Ce inseamna pentru Rusi fiinta umana ?
Cititi si vizionati
Cenusa fara epoleti de Victor Suvorov
Versiunea in limba romana:
Versiunea in limba engleza:
Viktor Suvorov
pag.89 - 90
'Listen, Chopin, just imagine we're
fighting a real war.
The deputy commander is killed and the
commander
himself is wounded in the leg. If we
take him along with
us we're all finished; if we abandon him
it will also be the
end of the group. The enemy will make
him talk, even if
they have to cut his liver out. There's
no provision for
evacuating the wounded in Spetsnaz. So
just imagine,
Chopin, that you have taken over command
of the group
- what are you going to do with the
wounded
commander?'
Chopin took out of the little pocket on
the sleeve of his
tunic a disposable syringe. It was known
as 'Blissful
death'.
'That's right, Chopin, absolutely right.
In wartime the
only way we have of surviving is to kill
off our wounded
ourselves.'
And I entered another good mark in the
umpire's
register.
Asta in opozitie cu "No one is left
behind" deviza USA si NATO.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu